Mîngîiat de alizeu
Într-un mod inexprimabil,
Să răpesc în inefabil
Perisabilul mic eu,
Cu un gust insaţiabil
Şi avînt de paraleu,
Să-l înalţ inevitabil
Înspre Cerul formidabil
Al Prezentului mereu...
Cu lumina de la astre
Să trec dincolo de eu,
Prin metafore din glastre
Să deschid un drum al meu
Înspre lumile măiastre
Pe un colţ de curcubeu
Şi cu poezii ilustre
Să mă re-creez mereu
Spre a-mi dărui nesomnul
Tainicului Supra Eu,
Închinînd tăceri albastre
Imnelor lui Dumnezeu !