Informativ și cu o ușoară tentă de umor, îmi place că ai adus în discuție păcănelele 😁.
Este foarte dificil, aproape imposibil, să pornești direct cu contabilizarea cheltuielilor.
- În primul rând, omul cumpără ce își dorește, nu ce are nevoie.
- În România este la putere fenomenul tun.
- Pentru a implementa sfaturile din articol, ( foarte bune de altfel) ai nevoie de autodisciplină.
- Anturajul are un cuvânt greu de spus.
- Avem nevoi sociale( punctul anterior).
- Avem figuri in cap. Bine că ești tu deștept!
- Și pentru final. Dacă nu mă duc la trei nunți și patru botezuri pe an, înseamnă că nu am prieteni!
De aia suntem acolo cu finanțele 😁.
Ce funcționează?
Workshop-uri, adică practică pe românește.
Un workshop de două luni unde să ți se ofere oportunitatea să-ți acoperi cheltuielile și să mai și pleci cu ceva bani in buzunar. Asta în timp ce înveți cum să implementezi sfaturile de mai sus.
De ce două luni și alte detalii, în discuțiile viitoare 😉.
Mișto inițiativa, place la mine 😃!
stiu, scriind am realizat ca este imposibil de facut un articol standalone care sa ofere tot.
Orice călătorie începe cu un pas 😃. Mă bucur că ai readus în prim plan conceptul prosocial.