De acord... pana la un punct.
Sa iau exemplul lacomiei si al egoismului. E normal sa faci tot ce poti ca sa iti asiguri traiul si resursele de baza (vezi piramida lui Maslow). Fara ele nici macar n-ai putea gandi mai departe sa folosesti calul ala sau sa creezi internetul. Nu cred ca am ajuns aici ca omenire pe stomacul gol si fara sa avem un acoperis deasupra capului. Asta e ok si normal.
Dupa ce ti-ai asigurat nevoile de baza se schimba treaba. Sunt studii care spun ca dupa ce omul (american in studiul respectiv) ajunge sa castige 75.000 de dolari pe an, banul nu il mai face fericit, nu il mai implineste. Oricat de mult ar castiga peste limita respectiva, nu ii mai aduce ce ii aducea pana acolo. Si asta pentru ca dupa ce si-a asigurat nevoile de baza, omul trece la un alt nivel, unde poate sa gandeasca liber si are optiuni, unde ar trebui sa-si indeplineasca nevoile dinspre varful piramidei. Nevoile alea mai spirituale si mai marete.
Si totusi, de ce multi continua sa acumuleze averi? De ce nu impart altfel valoarea respectiva? De ce nu ii ajuta pe ceilalti? De ce nu dau banii aia in plus mai departe fara regrete? Fara dobanzi? Fara interese? Fara frica de a pierde tot ce au acumulat? De ce inca se pastreaza 99% din banii mondiali in mainile a 1% (nu stiu daca astea erau procentele corecte)? De ce oamenii din Africa mor de foame si de sete pe cand aia 1% isi fac piscine pe acoperisul celor mai inalte cladiri din lume? Ma indoiesc ca respectivii nu au suficient pt nevoile lor de baza si ca ar mai avea nevoie de ceva in plus.
Ok, Bill Gates a creat ceva. Sunt altii care doneaza. Sunt altii care cumpara chestii la licitatii si banii se doneaza mai apoi. Ok.
Dar sunt mult mai multi care doar invart banii in anumite cercuri. Ma gandeam in ultima vreme la licitatii. Nu inteleg de ce unii dau sume enorme pe niste lucruri care clar nu valoreaza atat. O cutie de trabucuri care odata statea pe biroul lui John F. Kennedy - vanduta pt 500.000 de dolari. Pe bune? Un cartonas cu poza unui jucator de baseball de prin anii '30 - vanduta pt 2 milioane de dolari. Doar asa, pt ca cineva isi permite si e liber sa faca ce vrea cu banii aia.
Apoi tot felul de lucruri cu preturi umflate pt bogati. Hamburgeri cu foita de aur comestibila, cocktailuri cu un diamant pe fundul paharului, private jet de 20 de locuri in care se plimba 2-3. Sunt multe. Prea multe.
Pe scurt, eu unul nu cred ca lacomia e unul din lucrurile care a dus la progres. No pun intended. ;)
Sunt de acord cu dezvoltarea, sunt de acord cu sprijinirea comunitatii, sunt de acord ca sunt unii oameni bogati care daruiesc si ii ajuta pe ceilalti. Ma impresioneaza Elon Musk spre exemplu. Desi are destui bani sa-si petreaca restul vietii intr-o vacanta, se zbate pentru poate cea mai mareata cauza din cate a vazut omenirea pana acum. Ma indoiesc ca lacomia sau lenea l-au impins acolo.
Si apoi vine si partea de valoare si de calitate. Care, din cum vad eu lucrurile, scade cu cat lacomia, egoismul si lenea sunt mai mari. ;) Si din pacate, sunt multi care se bazeaza pe lacomie si lene mai degraba decat pe valoare si calitate. Ii gasesti atat pe strada cat si pe steemit. Deci nu sunt de acord nici cu a sprijini pe oricine. (Si vezi, aici eu sunt deja egoist - paradoxul m*sii de treaba - later edit)
Orice factor de progres devine desuet în momentul în care și-a atins limitele. La fel ca orice tehnologie care la un moment dat împinge omenirea cu un pas înainte. Lucrurile de genul ăsta dispar cu timpul. Ai mai auzit tu să se folosească pe undeva motoare cu aburi ? Sau de state feudale ? Probabil că asta se va întâmpla, fie și măcar parțial, cu ceea ce spuneam în articol. E doar o problemă de timp. Și de evoluție.
Si de educatie as zice eu. Caci fara ea, evolutia devine involutie la un moment dat.
Fără educație și fără știință eram și acum în peșteră. Ai perfectă dreptate.